Recenzie ~Angelologia~

Titlu:Angelologia
Autor:Danielle Trussoni
Pagini:736
Gen: thriller

Evangeline era o copilă atunci când tatăl ei a încredinţat-o măicuţelor de la mănăstirea St Rose. La douăzeci şi trei de ani, descoperirea unei scrisori din 1943 îi revelează tinerei o istorie secretă de acum o mie de ani, un străvechi conflict între Societatea Angelologilor şi nephilimi, descendenţii rezultaţi din împreunarea îngerilor cu oamenii.Generaţii întregi de angelologi şi-au pus viaţa în slujba anihilării nephilimilor, iar misiunea lor, căreia Evangeline i-a fost de mult menită, o poartă din bucolica ei mănăstire în centrul opulenţei newyorkeze.Angelologia, un roman care musteşte de istorie şi de personaje captivante, împleteşte tradiţia biblică, mitul orfic şi viziunea miltoniană a paradisului pierdut într-o poveste fascinantă, despre oameni obişnuiţi prinşi într-o luptă care va decide soarta omenirii.

In literatura contemporana din ce in ce mai multe romane mustesc de personaje fantastice, de obicei paranormale, a caror imagine si caracteristici difera de la autor la autor. Ingerii fac si ei parte din aceasta categorie, insa desi nu sunt atat de populari ca si vampirii sau vrajitorii, se bucura de numeroase intruchipari si caracteristici.
In imaginea originala a ingerilor in cartea sfanta, Biblia, acestea apar ca personaje bune alcatuite din spirit,practic nedezvaluindu-se oamenilor decat in foarte putine ocazii. Ingerii lui Danielle Trussoni sunt de-a dreptul fiinte materiale, care desi sunt diferite de oameni, apar intr-o postura de rau-facatori.
Cheia descifrarii textului este legenda conform careia, ingerii au pacatuit, avand urmasi cu fiinte umane si dand astfel nastere unei noi specii, nefilimii. Ingerii cazuti au fost inchisi intr-o pestera, iar urmasii lor traiesc inca printre noi, simuland o infatisare umana.
Intreaga opera descrie apoi mai mult sau mai putin conflictul dintre angelologi, persoanele care se ocupa cu studiul acestor fiinte, si insusi ingerii. Cele doua tabere, cea buna a angelologilor si cea rea, a ingerilor lupta pentru gasirea unui instrument muzical mitic, si anume lira lui Orfeu. Finalul ramane insa deschis, lasand loc celui de-al dilea volum al seriei.
Intr-adevar aceasta perspectiva a lumii ingerilor este una aparte, iar pe mine personal m-a surprins faptul ca aceste fiinte sunt contrar cunostintelor tuturor, antagonistii in acest roman. Persoane bogate, fara scrupule si cu interese personale, ingerii lupta pentru propriul lor beneficiu, fara a tine cont de puterile ceresti sau moralitate.
Alcatuirea povestii este destul de inteligenta , mai ales ca autoarea utilizeaza foarte multe informatii istorice, mitologice si culturale. Cartea este destul de rigida la capitolul sentimente, asa incat pare nici mai mult, nici mai putin decat o cronica a evolutiei ingerilor.
Merita citita de cei care doresc sa aiba in vedere si o alta perspectiva asupra fiintelor spirituale, o perspectiva dura si pe alocuri cruda.
Evaluarea cartii:
Poveste:4,5
Personaje:3
Modul in care a fost scrisa:3
Divertisment:2,5
Efectul general:4
Scor:68%
Nu va speriati de scorul mic,nu inseamna ca opera a fost slabuta, ci doar faptul ca e destul de pretentioasa si de adreseaza doar unei anumite categorii de persoane, aici celor pasionati de istorie,conflict si in general de fiintele spirituale.